Taxiul trece ca o pedeapsă nedreaptă pentru o faptă comisă în vis prin Antipolo, Mandaluyon, Makati, orașele-zone din Metro Manila, capitala Filipinelor. Să vorbești despre traficul din București, când ești înfipt ore întregi printre basculante, cărucioare „de butelii” pline cu saci de gunoi și mii de scutere, iar toată lumea din jur zâmbește, devine imposibil. Drumul spre Mall of Asia Arena, locul unde naționala Statelor Unite ale Americii își dispută partida cu Iordania de la Campionatul Mondial de baschet e un temei de poveste așa cum sunt toate orele în arhipelagul celor peste 7.000 de insule din Asia de Sud-Est. Cu atât mai mult în aceste zile!
Când te apropii mai mult de faleză, la golful Manilei, unde se află arena, culmea… dispare traficul! Dar știi deja că Filipine ți-a răsturnat toate regulile și le-a făcut fericire în haos. Sunt zeci și zeci voluntari care asigură, cu ajutorul polițiștilor, o circulație exemplară în preajma Mall of Asia Arena.
Deși SUA e deja calificată în faza a doua a grupelor, după victorii clare cu Noua Zeelandă și Grecia, filipinezii tratează orice meci al starurilor NBA ca pe o veritabilă șansă istorică. Despre cât de mult iubesc ei baschetul și ce rol au americanii în asta, am povestit în reportajul care poate fi descoperit AICI, altfel e greu de rezumat…
S-au vândut biletele cu prețuri începând de la 40 lei, în picioare, până spre 1.200 lei, dar e greu să știi dacă e chiar sold-out partida aceasta. Teoretic, este. Dar au și filipinezii stilul lor de a-și proteja renumele, mai ales când găzduiesc un asemenea turneu, după ce în 1978 deveniseră prima țară asiatică organizatoare a unui Campionat Mondial de baschet. Cine nu a prins acum bilet, urmărește partidele în Fan Zone și mai ales la watch party, experiențe cu totul și cu totul speciale, povestite în acest reportaj anterior.
Plouă la coborârea din taxi, dar e altă ploaie decât cea de la plecare. În fapt, e a opta pe ziua de azi, nimic special în perioada asta din an, aici. Și toate cele opt vin și trec într-o căldură zăpăcitoare, nu atât prin grade, cât mai ales prin umiditate.
Prima surpriză: nu sunt cozi mari la acces în Mall of Asia Arena! Filtrul inițial de verificare e unul old-school, la ușa complexului, în aer liber. Ți se „rup” biletele fizice și se verifică din ochi cele digitale. Apoi, control de securitate. Toți cei implicați dintre organizatori surâd, senzația de parte constructivă la o sărbătoare națională nu e deloc trucată. Și nu ține doar de sărbătoare, cât de cultura unui popor plin de candoare în miezul oricărui taifun. Chiar și cel al sărăciei.
Ștampilă pusă pe antebraț, dar una vizibilă doar sub lumină UV! Pentru că nu ai voie să mai ieși din sală, după acces. Apoi, un filtru final la intrarea propriu-zisă în arenă, unde se verifică doar ștampila cu lanterne mici de… bijutier sau hoț, cum preferați. Și gata! Nici 5 minute!
Despre Mall of Asia Arena am povestit mai multe în acest reportaj, e o sală de aproximativ 15.000 de locuri, în cadrul complexului comercial ce reprezintă al șaselea mall din lume ca mărime! Aici se vor juca toate partidele din faza eliminatorie a FIBA World Cup 2023, inclusiv marea finală.
Holul e plin de activări ale sponsorilor și partenerilor turneului, cu copii și tineri implicați în provocări de-a arunca la coș fie de la distanță, fie în regim contra cronometru. Există patru-cinci fan shop-uri oficiale, cu prețuri decente, găsești tricouri, căni, brelocuri, mascote. Și cel puțin 20 de puncte ample unde se vând burgeri, hot-dog, sucuri, felii de pizza, popcorn, dulciuri… Un burger costă 8 lei, un hot-dog e doar 7 lei.
Nicăieri nu vezi cozi deși, finalmente, vor fi 10.511 spectatori la eveniment. Chiar organizare de top, acces inteligent spre fiecare zonă, foarte mulți voluntari implicați! Atunci când îți pasă și vrei, se poate oriunde, deși ar părea improbabil când ți-amintești de traficul Metro Manila…
Dar… începe meciul! Nici nu se pune problema favoritei, SUA întâlnește Iordania, o națională cu 8 din 11 baschetbaliști provenind din campionatul intern, aflată la doar al treilea Mondial din istorie. Iar americanii… sunt americanii.
Chiar și cu garnitura a doua, a treia, a patra, cum preferați, raportat la ce oferă ori poate să ofere oricând NBA. Sunt… SUA în baschet! Și atât.
Gazdele filipineze vor să replice cât mai fidel experiența unui meci NBA. Și le cam iese! Există un pupitru cu DJ și mascota turneului care animează sala, un MC energic, vânzătoare de alimente și băuturi care trec printre rândurile tribunelor, cu produsele în cutii agățate de gât.
Vor fi, în pauze, și Kiss Cam plus alte interacțiuni cu publicul, trupe de dans modern din Manila pentru time-out-uri. Show, chiar show. Și cum îl trăiesc filipinezii! Ca pe-o bucată concretă de Rai, fotografiind non-stop, cu ochii strălucind și parcă temători că vor pierde un ciob din șansa generației lor!
La prezentarea echipelor deja e frenezie în toată regula. Încă sosesc oameni în sală, vor fi unii care vor veni pentru ultimul sfert. Au plătit, au fugit de la muncă, așa cum au putut, dar au fost acolo, la scrierea istoriei pentru ei!
Fiecare imn e ascultat cu solemnitate, dar cred că la cel al americanilor am zărit câțiva filipinezi fredonând… N-ai cum, până la urmă, după ce ai fost jumătate de secol sub stăpânirea SUA, chiar dacă s-a terminat ea în 1946…
Partida în sine e un dans pe ritm de Harlem Globetrotters. Americanii știu că sunt cei mai buni și că filipinezii îi divinizează. Și s-au vorbit să recompenseze cu magie toată afecțiunea. Încep în forță, pase luminoase în aplauzele sălii, slam-dunk-uri pe val de urale, rebound-uri în aplauze de toate vârstele.
Pentru Iordania e doar mândria de-a fi aici. Rondae Hollis-Jefferson, fost la Brooklyn Nets, Toronto Raptors și Portland Trail Blazers, azi jucător în liga din Puerto Rico, e singura scânteie. American din Pennsylvania, naturalizat iordanian. Marchează 20 de puncte din totalul de 62 al arabilor.
Favoritul tribunelor din rândul starurilor NBA e Austin Reaves, semn că fanii LA Lakers sunt majoritari în Metro Manila și prin zonă. Dar azi e ziua lui Anthony Edwards, dacă nu chiar turneul lui! Cu 22 de puncte și mai ales coșuri de 3 puncte bifate cu o lejeritate încântătoare, ridică de pe scaune până și pensionarii din dreapta mea. Iar la intervențiile lui Jaren Jackson Jr., oftează toate adolescentele Filipinelor…
Ingram, Haliburton, Portis jr. sunt sorbiți ca zei ale unei lumi care azi, prin noroc și minune laolaltă, se îndură să-și toarne sclipirea și în soarta filipineză.
E 110-62 scor final, dar cifrele se amestecă în prea mulți ochi cu lacrimi de entuziasm ca să mai conteze.
Oamenii aceștia așteaptă de-o viață și încă vreo trei, prin legende spuse, să simtă aproape baschetbaliști de la NY Knicks, Milwaukee Bucks, Utah Jazz sau Orlando Magic. La start de meci erau vreo 4.000 în tribune, s-au făcut 10.000 până la final, căci totul a început la 16:40. Iar mulți filipinezi au câte 3 job-uri. Unii, patru!
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER